2018! La mulți ani.
Tocmai ce am terminat cartea Marea spovedanie a brokerului fugar de Cristian Sima, în care Sima descrie toate trăirile sale din Romania.
Nume de interes Cătălin Predoi , mafiot
Povesti spuse de Cristi din timpul facultăți:
In primul an de facultate părea să treacă fără evenimente spectaculoase. Era un fel de vacanță continuă,. În sesiunea de iarnă, am luat zece la toate examenele, deși nu trecusem pe la cursuri și nu depusese vreun efort special. Bagajul de cunoștințe matematice acumulat în liceu mi se părea încă suficient. Frecventam doar cursul de analiza al lui Solomon Marcus și cursul de economie politică al profesorului Dan Fosca. Solomon Marcus era un profesor atipic. Își ținea cursul fără să scrie nimic pe tabla. Marcus povestea analiza matematica de parca ar fi epopeea războaielor napoleoniene. Nu demonstra nimic, dar ne explica cu lux de amănunte geneza fiecărei teoreme și mai ales contribuțiile matematicienilor români de la începutul secolului . Era un profesor complet, un intelectual erudit și folosea limba română foarte nuanțată. Noi eram obișnuiți să învățăm demonstrații și să facem multe probleme . Analiza matematica predată dr Solomon Marcus presupunea lectura unei bibliografii impresionante; odată aprofundată, aceasta ne-ar fi dat bazele pregatirii teoretice de care avem nevoie de-a lungul celor cinci ani de facultate. Noi nu dădeam prea multe parale pe aceasta metoda de a invata matematica. În plus, profesorul ne dăduse o listă cu probleme teoretice nerezolvate de care, vezi Doamne, noi, ca foști olimpici, ar fi trebuit să ne ocupăm. Era convins că vom reuși să publicăm rezolvarea unor probleme rămase în suspans de sute de ani! Imi aduc aminte ca am protestat vehement ca, la 21 de ani, ni se putea cere să demonstrăm, de exemplu, reciprocă Teoreme lui Lagrange.
La examenul din vara eram convinși că vom lua zece fără probleme și vom scapa de tampeniile lui Marcus . Asistentul profesorului era Radu Bantea. După ce a scris pe tabla subiectele de la proba scrisă, ne-a privit disprețuitor pe noi, cei patru olimpici, și ă spus, râzând sarcastic: azi nu ia nimeni zece. Ă avut dreptate. Unul dintre subiecte era o integrală tripla pentru care am fi avut nevoie de cel putin trei ore. Toti stiam s-o rezolvam, dar nimeni n-ar fi putut scrie soluția în două ore, chiar dacă am fi avut problema cu două zile înainte. Era clar ca subiectul fusese special compus pentru a nu lăsa nimănui posibilitatea sa-l termine. La oral, Marcus ne-a spus că toți avem nota noua si pentru a obține zece la marirea din toamna este necesar ca în timpul verii să demonstrăm cel putin una dintre teoremele de pe faimoasa listă.... astfel olimpici au fost puși la treaba , să creeze ceva al lor.
Tot în anul școlar, prietenul meu cel mai bun, Radu Toma, a avut de înfruntat o situație foarte dificilă. Radu devenise convins că decalajul dintre studenții normali și foștii olimpici nu putea fi redus, oricât de multe ore ai fi petrecut în bibliotecă. În același timp, își dorea să termine facultatea printre primii. Ă hotărât să copieze la toate examenele, nu ca să le treacă, ci ca să obțină nota maxima. În anul întâi, își crease un sistem foarte perfecționat pentru a păcăli profesorii. Își tăiasecaptuseala hainei de la costum și disimulase perfect înăuntru demonstrațiile tuturor teoremele și întregul material teoretic. Sub măneci, avea opis-urile detaliate ale foilor a4 ce urmau a fi scoase la momentul oportun din captuseala.
Marea problemă a lui Radu era cum va reuși să rezolve în examen problemele dificile pentru nota zece. Aici intervenea eu, care trebuia sa-i furnizez soluții diferite de soluțiile pe care eu însămi trebuia sa le scriu la examen. Numai că fiecare examen era altfel, fiecare profesor luptă diferit împotriva trisorilor și, drept urmare, Radu ă început să studieze cu atentie obiceiurile profesorilor. Se informa la celelalte grupe și la ceilalți ani, în detaliu, despre tabieturile manifestate de ei în timpul probei scrise. Era absolut necesar ca Radu să obțină note de noua si zece la proba scrisă, căci o eventuală confruntare directă cu profesorul la oral i-ar fi fost fatală.
La examenul de teoria măsurii cu Radu Gologan, arta soldatului ă atins apogeul. Examenul s-a desfășurat în amfiteatrul Spiru Haret, unde el a ocupat dis-de-dimineata cele două locuri ale băncii din primul rând. Cum distanța dintre noi era de peste trei metri, nu prea pricepeam cum voi reuși sa-i livrez soluțiile la probleme. Radu studiase însă cu atentie fiecare detaliu al modului în care urma să se desfășoare examenul. Teoria si-a rezolvat-o singur cu metoda fituicilor din captuseala. După ce am rezolvat prima problemă, ,i-am șoptit disperat: cum ti-o dau ? Pune-o lângă tine pe banca și mă ocup eu, mi-a răspuns. M-am executat . Stupefiat, l-am văzut cum scoate din buzunar un plumb și un ac de pescuit agățate la capătul unui fir de gura. Ă aruncat plumbul cu o uimitoare precizie, acul infingandu-se direct în foaia de hârtie. Ă tras firul și a intrat în posesia soluției. I-am dat si ă două problemă în același mod, dar timpul se scurgea neașteptat de repede si eu nu reușeam să găsesc alte soluții. Disperat, i-am cerut foile inapoi. Mi-a spus să fiu calm și să aștept. Cuprins de panica , am reusit sa gasesc o altă soluție pentru una dintre probleme. Dar mai erau câteva minute și aveam nevoie de cealaltă foaie. Radu a scos un feon cu baterii si, în timp ce alți colegi, la ordinele sale, au început să facă zgomot pentru a crea o mica diversiune, a produs un jet de aer care ă purtat foaia inapoi pe banca lângă mine. Ă recunoscut după examen ca s-a antrenat mai multe zile pentru că cele două mișcări să nu eșueze. După ce am iesit de la proba scrisă, m-a pus sa-i explic cu lux de amănunte cele două soluții. Nu înțelegeam la ce-i mai foloseste după ce făcuse o teză perfectă. Însă Radu prevăzuse tot. Cand Radu Gologan ă venit cu rezultatele tezelor scrise, după ce ne-a acordat patru de zece noua, olimpicilor, a anunțat că cea mai bună teză este ă lui Radu Toma și l-a invitat la tabla să arate celorlalți studenți cum rezolvase problemă. Radu a pictat soluția pe nerăsuflate, iar colegii, care știau că ă copiat, nu înțelegeau de unde scosese acea soluție originală.
Astfel Radu a ajuns profesor la Sf. Gheorghe și a fost nevoit să reinvete tot ce copiase în timpul facultăți. Astăzi este șeful catredei de matematica ă liceului Palo Alto , cel mai bun liceu din Sillicon Valley.
